se prevedea a fi o zi normala. Dimineata cu botu`n cafea si la o barfa mica cu Esme (nota catre tine, cititorule: Esme e prietena mea cea mai buna), niste good old times clothes spotting prin good old Mini Prix si apoi o merveillleuse frecare de menta pana cand ne loveste inspiratia sa mergem la Unirii sa ne interesam de sala (daca ne-ai vedea, ne-ai lua de nebune). Zis si facut! Intamplarea a facut sa ne abatem din nou prin micul magazin si sa ajungem un pic mai tarziu la metroul din Victoriei…si cine a zis ca shopping-ul nu e terapie?? Pt noi a fost terapie ante-trauma: aglomeratie in metrou (12, ora de varf), inghesuiala la Romana, oprire cu specific de sardine la mijlocul drumului spre Universitate.
Ho-paaa! Vezi vreo neconcordanta? „…oprire…mijlocul drumului” ?
Agitatie moderata, apoi doua bucati conductori cu mutre speriate alergand catre partea opusa a trenului. Nota catre toti conductorii: NU alergati cu mecle speriate printre sute de calatori dupa o frana brusca! U just don`t do that, maaan!
Punct okit, punct lovit: panica generala! Apoi anuntul ce s-a vrut edificator, dar nu neaparat linistitor, ci mai degraba morbid:
„Stimati calatori, trenul se intoarce la Pta Romana deoarece un calator s-a aruncat in fata trenului de dinainte”
Haos.
Personal am ramas -paf!- uitandu-ma bovin la Esme si Esme la mine. In rest, telefoane, stupoare generala, cruci in 12 parti…ma rog, comportament tipic romanesc in situatii de criza. Memorabile insa au fost mutritele confuze ale calatorilor de la Romana carora tocmai le zburase metroul de sub nas si acum se intoarcea mititelu`, constiincios si spasit parca special sa-i ia si pe ei. Neeeeea, wrong!
The rest is history…and some juicy news for some stupid networks.
Flavia's Blog 