Ma scufund in mediocritate si ma sufoc in superficialitate. Obisnuita cu un mediu cu educatie si cultura cel putin medie, acum simt ca il pierd si cumva o iau in jos. Nu gasesc nimic care ma stimuleze cu adevarat din punct de vedere intelectual…imi plac materiile de facultate si studiile de caz din cadrul lor si simt ca actioneaza o parte din mine nevalorificata pana acum, dar partile utilizate in liceu acum mor incet…si dureros, sincer. N-am mai citit o carte cu adevarat buna de aproape un an, n-am mai avut interminabilele mele discutii filosofice pentru ca nimeni nu reuseste sa imi sustina conversatia atata timp si cu atata energie si cumva zilele mele seamana intre ele din ce in ce mai mult.
Oare asta inseamna intens vehiculata “studentie”? O indoctrinare nu atat a ideilor [capul tot al tau e si faci ce vrei cu el], cat a unei rutine si a unui tip de viata predefinit…daca asta inseamna “pregatire pentru viata adevarata”, eu pot sa ma lipsesc de ea, multumesc frumos. Da-ti-mi drumul asa in lume si ma descurc eu cum pot si cum ma duce pe mine capul, nu dupa modelul vostru standard de supravietuire si tot ma voi descurca mai bine…
Mi-e dor de liceu, de tot ce a insemnat pentru mine…mi-e dor de zilele in care ieseam la 2 si stateam pana seara la basket in curtea scolii de ne dadea nea Caisa afara: “Voi nu mai aveti casa, masa, parinti?” ; mi-e dor de excursiile la munte iarna cand stateam 20 oameni intr-o camaruta de 2 pe 2 si cantam pana in zori la chitara – baietii – si cu vocile miorlaite – fetele – si cu o sticla de vin prost facuta posta, prin fum si sentimente de-a valma; mi-e dor de cand chiuleam in grup si ne prindea directoarea in curtea scolii si ne intreba “Ce clasa sunteti?” “Unspe Haaaaaaaaaaas!”; mi-e dor de colegi si de momentele frumoase, dar si de certurile atat de puerile pe care le aveam in clasa; mi-e dor de taberele din Costinesti in care radeam ca idiotii de dimineata pana seara for no good reason; mi-e dor de “iubirile de liceu” care se aprindeau la cea mai mica privire si continuau prin gesturi impiedicate si intrebari de clasa a 7a “Oare ma place?” si interpretari nesfarsite a gesturilor si cuvintelor lui ; mi-e dor de primul sarut cu fluturasi in stomac, de primele incercari timide de a-i ridica tricoul sperand ca nu va fi penibil momentul…
…pustancei din mine ii e dor.
],
